Magarusul Dominick a fost finantat de mafie

Lou Monte a inregistrat Magarusul Dominick in 1960. A fost un hit modest la vremea lui, dar unul foarte bun in Marea Britanie peste 51 de ani.

Dupa eforturile unui DJ britanic de a urca in topuri cantecul, acesta a ajuns sa fie cunoscut in intreaga lume. Dar daca nu era mafia nu ar fi existat cantecul…

Monte era italian, a primit ajutor de la familia Gambino, cea mai mare familie de mafioti din SUA.

In anii 1960 bossul familiei era Carlo Gambino. Mafia nu prea se implica in muzica, dar ajuta cantaretii, de pilda pe Frank Sinatra.

Nu stim exact cum a decurs relatia dintre ei, dar cantecul e unul frumos si merita ascultat.

Tutonish

A fost incercarea lui Elias Molee pentru a realiza un limbaj universal pentru toti vorbitorii de limbi germanice.

Se baza pe engleza si germana, structura principala era similara cu a limbilor germanice.

Nu exista litere mari de inceput de propozitie, totul se scrie cu litere mici, Molee si-a promovat limba prin scrierea mai multor carti pentru simplificarea si unificarea limbilor germanice.

Cartile sale au ajuns in parte si pe mana celor de la New York Times care le-au facut si mai populare prin review-uri interesante.

Un preferat al secolului nostru

Daca ne gandim bine, Gilles Deleuze spunea la un moment dat, undeva, ca majoritatea este ceea ce exclude pe toata lumea. As putea sa verific, poate ca-i in Abecedar; dar mi-e lene: daca n-a spus-o, ar fi putut s-o spuna si asta mi-ajunge.

Pe coordonatele noastre geografice, moliciunea nu are o reputatie prea buna. Din punctul de vedere sexual, ea se considera un dezastru: Viagra se vinde bine: nu numai, spun specialistii acestei piete, barbatilor in varsta anxiosi la ideea de a da chix cu erectia, dar si la tot felul de tineri stahanovistii ai corpului cavernos, aflati in cautarea nepieritoarei erectii care va satisface din plin narcisismul lor patimas si carora le doresc, aici, in mod caritabil, multa placere.

Fizic, tot ce-i moale a incetat sa placa. Din ce in ce mai putine doamne vor lua drept compliment o remarca referitoare la moliciunea trupului lor: doar copiii, sub imaginea durduliului, mai au inca dreptul la moliciune: dar sa pariem ca asta nu va dura, poate doar pentru a vinde hartie igienica sau apa minerala la pet.

Consolarile religiei, cand e vorba de moarte, sunt odioase. Diderot inventeaza una, in folosul ateismului, care mi se pare acceptabila. E intr-o scrisoare catre Sophie Volland, din luna octombrie a anului 1759: „Draga mea, Sophie! mi-ar ramane, asadar, o speranta sa te ating, sa te simt, sa te iubesc, sa te caut, sa ma unesc, sa ma contopesc cu dumneata atunci cand nu vom mai fi, cu conditia ca intre elementele din care suntem alcatuiti sa fi actionat acea lege a afinitatilor, sa ne fie dat cam una si aceeasi fiinta, mi-ar ramane speranta ca in veac sa fiu unul cu dumneata, ca moleculele risipite ale adoratorului dumitale sa se agite si sa le caute pe ale dumitale, risipite si ele in sanul naturii! Lasa-mi aceasta himera, ma mangaie, caci mi-ar asigura o vesnicie intru dumneata si cu dumneata” .

Fobii ciudate

Ablutofobia

Teama de a face baie, a te spala si de a curata, asta e ablutofobia. Se intalneste la femei si copii, mai putin la barbati. Teama se manifesta fie prin refuzul de a te spala, fie de a face orice fel de curatenie. Ea e determinata de anumite traume din trecut, accidente din copilarie, ce implica apa, parinti neglijenti, pedepse. Intr-un caz destul de socant un tanar a fost la un pas de moarte din cauza ablutofobiei. El a folosit mult deodorant ca sa nu mai miroasa urat. A murit intr-un final pentru ca a inhalat prea multe substante toxice din spray. Fobia poate fi tratata de un psihiatru. Este important sa se stie ce a determinat aparatia ei si de unde e frica extrema dupa care se aplica un tratament psihiatric personalizat.

Nomofobia

Alta fobie pe care o cunoastem foarte bine este nomofobia adica firca de a nu avea telefonul mobil la indemana. Una dintre cauzele sale evidente este dependenta de tehnologiile moderne. Si cei care au trecut printr-o experienta traumatizanta in lipsa telefonului pot sa dezvolte o asemenea fobie. 66% din peste 1000 de oameni chestionati in Marea Britanie au recunoscut ca sufera de nomofobie. In toate tarile se intalneste asa ceva avand in vedere ca oricine are acum un telefon in mana. Cu cat esti mai tanar, cu atat vei fi afectat mai tare de fobie. 77% dintre cei cu varste intre 18 si 24 de ani au fobia aceasta, doar 11% din grupul 25-34 de ani au nomofobie. Femeile par sa fie mai „slabe de… mobil”. Ceea ce determina accentuarea simptomelor asociate fobiei sunt o serie de factori precum plictiseala, singuratatea, nesiguranta. Nu e nevoie de nicio interventie medicala pentru corectarea problemei, fiecare individ se poate trata singur prin autosugestie.

Cat de lenesi suntem?

Sunt unii oameni care merg la sala zi de zi, altii se multumesc cu exercitiile fizice de la canapea pana la frigider. ADN-ul uman determina cat de activi suntem. Oamenii de stiinta au descoperit zone din genomul soarecilor care determina gradul de activitate fizica facuta.

Si la oameni s-au identificat astfel de gene. Gena a fost reprodusa si s-a ajuns la soareci care erau activi si altii care erau inactivi fizic. Cand au fost pusi intr-o cusca cu o roata preferata de soricei ca sa se tot invarta, cei activi au alergat pe ea de n-au mai putut, cei fara gena activitatii fizice s-au multumit sa se gandeasca la cum ar alerga.

Unii au folosit roata pe pot de culcus, altii au folosit-o pe post de toaleta. In alt studiu din 2013 oamenii de stiinta au imperecheat cei mai activi soareci si cei mai lenesi soareci. Dupa 10 generatii cei care erau activi foloseau roata si alergau de zece ori mai mult decat cei care erau lenesi.

Urmeaza si studiile pe oameni, facute tot cu roti uriase care trebuie invartite in timp ce facem exercitii fizice pana ne vine rau.

Inteligenta Artificiala si-a dovedit evolutia spectaculoasa. Alpha Go Zero este lider in materie de Go

Cu siguranta cei care sunteti pasionati de tehnologie stiti deja ce face Google in materie de inteligenta artificiala. Ei au deja un proiect de amploare, DeepMind, care a reusit sa invete Go si sa devina cel mai bun jucator din lume.

Algoritmul Alpha Go a fost dezvoltat acum doi ani si proiectul DeepMind si-a atins scopul de abia acum, ceea ce e destul de repede daca ne raportam la rata noastra de invatare. Calculatorul a invins campionul uman la Go. Procesul a fost destul de dificil.

La inceput algoritmul tot analiza fel de fe de jocuri intre cei mai buni competitori pentru a vedea ce mutari sunt cele castigatoare. Pentru ca era cam greu pana ajungeai la un scop dorit, algoritmul a renuntat sa se mai bazeze pe oameni si s-a pus cu burta pe carte, pardon, pe Go pentru a invata singur tot ce poate, stiind doare regulile si obiectivele.

Algoritmul lua situatii aleatorii si incerca sa le rezolve. In scurt timp nivelul sau era peste cel uman versiunea anterioara fiind invinsa cu 100 la zero, dar asta in 72 de ore. Calculatorul a invatat totul rapid, a depasit tot ce inseamna cunostinte peste cunostinte umane si strategii mai mult sau mai putin utile in Go.

La baza noului algoritm se afla analiza simularilor mutarilor viitoare si reteaua neurala care e pe post de decident al mutarilor, de unde si probabilitatile mari de castig. Fiecare joc inseamna un update al retelei, asa ca avem din start sisteme din ce in ce mai bune la Go.

In trei zile algoritmul a invins jucatorul uman si asta fara sa se „strofoace”, puterea de procesare fiind foarte mica in timpul jocului castigat. Totul in Go tine de strategie si de plasarea pieselor, ideea este sa inconjori un teritoriu superior in comparatie cu alt jucator.

Tehnologia din spatele algoritmului isi gaseste aplicarea si in anticiparea structurii moleculare de proteina, in dezvoltarea de noi materiale si modele climatice.

Habemus automobilus! A strigat Tesla. Automobilul ultra rapid e aici

Pana de curand automobilele prindeau viteze mari, insa existau anumite limitari din cauza drumurilor si tehnologiei folosite. Totusi sperante existau ca in viitor vom avea masini foarte rapide cu care vom putea circula dintr-un loc in altul foarte repede. Elon Musk a uimit pe toata lumea cand, la o prezentare recenta de camioane Tesla electrice a dezvaluit si o masina electrica care e super rapida.

La un pret de 250.000 de dolari masina electrica face foarte multe si poate satisface nevoia de adrenalina a soferilor care vor sa conduca o masina cu adevarat puternica. Daca erati obisnuiti cu viteze maxime de peste 200 km pe ora, de acum, mai precis din 2020 cand se da liber la comenzi, veti avea masini care ating peste 400 km pe ora, accelerarea pana la 100 km pe ora de pe loc fiind posibila in doar 1.9 secunde.

E ceva ireal si cu toate astea foarte real, practic mai ai putin si zbori cu totul daca nu esti atent si lasi piciorul prea mult pe ambreiaj si acceleratie. Masina se poate compara cu modele de top precum McLaren P1 sau Ferrari LaFerrari, dar pretul e de patru ori mai mic.

Masinile electrice cu astfel de viteze vor fi ceva obisnuit in viitor, vitezele s-ar putea sa fie si mai mari de atat astfel ca timpul petrecut in trafic s-ar putea in sfarsit sa fie ceva mai mic. Totusi vor exista si limitari avand in vedere ca vorbim de masini electrice, care s-ar putea sa aiba nevoie de surse de energie electrica de mare putere ce se vor epuiza la un moment dat si masina va trebui incarcata.

Vitezele prea mari ar putea afecta si autonomia asadar asa ca ramane de vazut daca in viitorul apropiat se va reusi sa se gaseasca o formula pentru a avea un balans intre cele doua caracteristici ale masinilor care ne vor duce mai rapid acolo unde avem nevoie. Pana atunci vom putea sa ne bucuram de acest model si sa-l testam, vom putea vedea ce limitari mai apar la utilizarea efectiva pentru a putea avea o experienta cat mai buna in viitor la volanul unui astfel de bolid.

Julian Assange, turnatorul

Autodidactul modern are un nume si un chip: Julian Assange. Toata lumea il stie de mai bine de zece ani de cand cu Wikileaks, acele documente care tot apar si sunt ultrasecrete si bine pazite pana sa le „dea pe goarna” Assange.

Assange stie bine cu ce se mananca hackingul si codarea in materie de computere. Toate documentele clasificate sunt furate practic de pe servere, unii il acuza de actiuni criminale, altii ii cer sa mai dezvaluie alte lucruri despre guvernul american.

Assange e crescut in Australia, toata viata s-a tot plimbat cu parintii, a fost in 37 de scoli si a inceput cu programarea si hackingul la 16 ani, dupa ce mama i-a cumparat primul sau computer.

IQ-ul mare si inclinatia sa spre matematica l-au ajutat sa isi dezvolte talentele. Desi a fost la Universitatea din Melbourne, nu si-a luat niciodata vreo diploma.

O confesiune cutremuratoare

Am asistat in aceasta saptamana la un curs de Personal branding impreuna cu alti 15 colegi. Am avut sarcina pentru acest curs sa elaboram o prezentare despre noi, care sa fie cat mai creativa. Una dintre prezentarile facute de catre o colega, pe care o cunosc de cativa ani, pur si simplu m-a lasat fara cuvinte, atat de emotionant si cutremuratoare era.

Aceasta colega este o fata destul de simpla, insa feminitatea ei este mereu pusa in evidenta. Se imbraca modest, dar cu gust. Si este o fata care citeste mult, mereu o vezi cu cate o carte, prin urmare va dati seama ca este si inteligenta.

In cadrul prezentarii a facut o destainuire tulburatoare, cel putin pentru mine, cand a zis ca a fost abuzata sexual cand era inca copila. A vorbit deschis despre sentimentele si emotiile pe care le-a trait, despre spaima sa, despre cum a refuzat sa vorbeasca cu familia despre acest incident. In timp ce o ascultam si o priveam, involuntar am inceput sa plang. Nu pot sa explic lacrimile mele, nu plangeam de mila, stiu asta, si nici dintr-un fel de solidaritate feminina (cu toate ca poate fi si asta), plangeam deoarece intelegeam prin cate a trecut si cate putere de caracter are, daca a ajuns sa vorbeasca astazi in fata oamenlilor (putin cunoscuti) despre aceasta intamplare.

A povestit si despre cum, dupa multi ani, s-a hotarat sa vorbeasca despre aceasta problema cu un terapeut. A vorbit despre cartile pe care le-a citit, despre cat de dificil i-a fost sa-si recapete echilibrul emotional si spiritual, despre un barbat important in viata ei, care i-a devenit iubit si care a ajutat-o sa depaseasca multiple barierie.

O ascultam si o priveam pe fata aceasta cu un fel de profunda incantare, deoarece imi dadeam seama cat de mult a suferit si cat timp i-a luat ca sa-si recapete fortele, sa-si revina si sa se hotarasca sa ia atitudine. Dupa acea prezentare, am stat sa vorbim putin si ea mi-a zis ca nu trebuie sa-mi fie mila, caci ea nu se mai victimizeaza, ea pur si simplu a decis ca nu mai trebuie sa tina in ea aceasta trauma, ci sa o infrunte, sa vorbeasca si astfel sa inspire si alte femei.

Mi-a povestit despre faptul ca doreste sa urmeze o facultate de psihologie si sa devina terapeut, pentru a ajuta si a sustine alte femei care s-au intampinat cu probleme de acest gen, dar care nu au curajul sa vorbeasca despre ele si, astfel, se auto invinovatesc si se auto distrug emotional. Mi-a povestit ca cunoaste multe femei care au fost abuzate, inca la o varsta frageda, insa care se tem sa vorbeasca si nici nu vor sa se gandeasca sa apeleze la un psiholog.

Am inceput sa admir cu sinceritate aceasta fata, care este un puternica. Mi-am dat sema ca pe langa puterea de caracter de care a dat ea dovada, ea mai este si o fire sensibila, insa isi ascunde sensibilitatea si o arata doar oamenilor in care are incredere.

M-a inspirat mult prezentarea ei si mi-am dat seama ca avem multe lucruri de care ne este frica sa vorbim, pentru c anu ne dorim sa fim judecati sau sa fim intelesi gresit, cu toate acestea ne lipseste curajul de a iesi in fata oamenilor si de a lua atitudine, ne lipseste atat de mult aceasta putere de caracter. Aceasta prezentare la care am asistat m-a facut sa ma gandesc la multiple aspecte si la multiple bariere pe care mi le impun eu mie insami.

Jucariile de plus

Chiar daca nu mai sunt copil, cel putin aceasta spune varsta mea, in suflet oricum raman mereu copil, de aceea mie inca imi plac foarte mult jucariile de plus. Este un aspect al copilariei care imi place foarte mult si mi se pare necesar.

Am pastrat pana astazi doi ursuleti de plus, pe care ii port cu mine indiferent de tara si chiria la care merg. Este un fel de obisnuinta, probabil, insa aceste jucarii au o insemnatate emotionala pentru mine, de aceea imi sunt foarte dragi. Evident le-am pus si nume si noapte le imbratisez, doar ca de mult ori le gasesc dimineata pe podea. Asta nu inseamna, insa, ca nu am grija de ele.

Cred ca jucariile de plus, pe langa placuta atingere, sunt si un fel de prieteni pe care ti-i faci din copilarie si la care nu vrei sa renunti. Noua ne place sa pastram amintirile, iar cele din copilarie sunt deosebit de valoroase, de aceea o jucarie pe care ai imbratisat-o nopti la rand cand erai mic, este evident ca-ti trezesti sentimente calde.

Cand am fost ultima data la sora mea in ospetie pentru un weekend, baiatul ei mai mic, de trei ani, a vrut sa doarma cu mine. Ne-am pus la somn, dar el adoarme foarte greu de obicei. S-a intors pe toate partile, mi-a pus o suta de intrebari, cred eu, caci nu voia sa doarma, oricat de convingatoare incercam sa fiu. Pana cand, m-a rugat sa-i aduc ursuletul lui, caci el nu poate sa doarma fara el. Ceea ce mi se pare frumos la copii este faptul ca jucariile lor preferate nu sunt, de regula, prea sofisticate, sunt, din contra destul de simple si dragute. Stiam cum arata ursuletul pe care mi-l cerea nepotelul meu, insa nu aveam nici cea mai mica idee cum sa-l gasim. A fost nevoie sa apelez la sora mea ca sa gasim dupa vreo 10 minute de cautari disperate, ursuletul indragit de nepotelul meu.

Mi se pare frumos faptul ca copiii manifesta asta o afectiune fata de jucarii. Aceasta grija ca ursuletul sa doarma si el in pat mi s-a parut amuzanta, insa intr-un fel draguta in acelasi timp. De aceea este foarte important, in calitate de parinti, sa le oferim copiilor jucariile care sa-i ajute sa se dezvolte si sa-si cultive sentimentele de grija si blandete.

Cu toate acestea, citisem candva un studiu despre faptul ca dorinta adultilor de a pastra jucariile din copilarie vine din teama de a nu fi lasati singuri. Adica, adultii care prefera sa imbratiseze noaptea un ursulet de plus, sunt cei carora le este frica sa nu fie abandonati.

Nu stiu daca sufar de o afectiune de acest gen, sper eu mult ca nu. Stiu ca imi place sa pastrez jucariile de plus si sa ma bucur de ele chiar daca nu mai sunt copil. Poate pe viitor o sa le ofer unui copil sa se bucure si el de ele. La fel de bine stiu ca nu mi-e teama sa fiu abandonata, caci nu de asta pastrez jucariile, le pastrez pentru ca inseamna mult pentru mine, in special relatia pe care o am cu parintii si surorile mele. E la fel precum un cadou pretios, de care te atasezi si care iti aminteste de cineva drag.

Cred, de asemenea, ca jucariile de plus sunt cadoul perfect atunci cand sunteti in pana de idei si nu stiti ce sa cumparati pentru un om drag, deoarece acest jucarii devin un simbol al sentimentelor frumoase impartasite de cei apropiati.