Cat de lenesi suntem?

Sunt unii oameni care merg la sala zi de zi, altii se multumesc cu exercitiile fizice de la canapea pana la frigider. ADN-ul uman determina cat de activi suntem. Oamenii de stiinta au descoperit zone din genomul soarecilor care determina gradul de activitate fizica facuta.

Si la oameni s-au identificat astfel de gene. Gena a fost reprodusa si s-a ajuns la soareci care erau activi si altii care erau inactivi fizic. Cand au fost pusi intr-o cusca cu o roata preferata de soricei ca sa se tot invarta, cei activi au alergat pe ea de n-au mai putut, cei fara gena activitatii fizice s-au multumit sa se gandeasca la cum ar alerga.

Unii au folosit roata pe pot de culcus, altii au folosit-o pe post de toaleta. In alt studiu din 2013 oamenii de stiinta au imperecheat cei mai activi soareci si cei mai lenesi soareci. Dupa 10 generatii cei care erau activi foloseau roata si alergau de zece ori mai mult decat cei care erau lenesi.

Urmeaza si studiile pe oameni, facute tot cu roti uriase care trebuie invartite in timp ce facem exercitii fizice pana ne vine rau.

Habemus automobilus! A strigat Tesla. Automobilul ultra rapid e aici

Pana de curand automobilele prindeau viteze mari, insa existau anumite limitari din cauza drumurilor si tehnologiei folosite. Totusi sperante existau ca in viitor vom avea masini foarte rapide cu care vom putea circula dintr-un loc in altul foarte repede. Elon Musk a uimit pe toata lumea cand, la o prezentare recenta de camioane Tesla electrice a dezvaluit si o masina electrica care e super rapida.

La un pret de 250.000 de dolari masina electrica face foarte multe si poate satisface nevoia de adrenalina a soferilor care vor sa conduca o masina cu adevarat puternica. Daca erati obisnuiti cu viteze maxime de peste 200 km pe ora, de acum, mai precis din 2020 cand se da liber la comenzi, veti avea masini care ating peste 400 km pe ora, accelerarea pana la 100 km pe ora de pe loc fiind posibila in doar 1.9 secunde.

E ceva ireal si cu toate astea foarte real, practic mai ai putin si zbori cu totul daca nu esti atent si lasi piciorul prea mult pe ambreiaj si acceleratie. Masina se poate compara cu modele de top precum McLaren P1 sau Ferrari LaFerrari, dar pretul e de patru ori mai mic.

Masinile electrice cu astfel de viteze vor fi ceva obisnuit in viitor, vitezele s-ar putea sa fie si mai mari de atat astfel ca timpul petrecut in trafic s-ar putea in sfarsit sa fie ceva mai mic. Totusi vor exista si limitari avand in vedere ca vorbim de masini electrice, care s-ar putea sa aiba nevoie de surse de energie electrica de mare putere ce se vor epuiza la un moment dat si masina va trebui incarcata.

Vitezele prea mari ar putea afecta si autonomia asadar asa ca ramane de vazut daca in viitorul apropiat se va reusi sa se gaseasca o formula pentru a avea un balans intre cele doua caracteristici ale masinilor care ne vor duce mai rapid acolo unde avem nevoie. Pana atunci vom putea sa ne bucuram de acest model si sa-l testam, vom putea vedea ce limitari mai apar la utilizarea efectiva pentru a putea avea o experienta cat mai buna in viitor la volanul unui astfel de bolid.

Julian Assange, turnatorul

Autodidactul modern are un nume si un chip: Julian Assange. Toata lumea il stie de mai bine de zece ani de cand cu Wikileaks, acele documente care tot apar si sunt ultrasecrete si bine pazite pana sa le „dea pe goarna” Assange.

Assange stie bine cu ce se mananca hackingul si codarea in materie de computere. Toate documentele clasificate sunt furate practic de pe servere, unii il acuza de actiuni criminale, altii ii cer sa mai dezvaluie alte lucruri despre guvernul american.

Assange e crescut in Australia, toata viata s-a tot plimbat cu parintii, a fost in 37 de scoli si a inceput cu programarea si hackingul la 16 ani, dupa ce mama i-a cumparat primul sau computer.

IQ-ul mare si inclinatia sa spre matematica l-au ajutat sa isi dezvolte talentele. Desi a fost la Universitatea din Melbourne, nu si-a luat niciodata vreo diploma.

O confesiune cutremuratoare

Am asistat in aceasta saptamana la un curs de Personal branding impreuna cu alti 15 colegi. Am avut sarcina pentru acest curs sa elaboram o prezentare despre noi, care sa fie cat mai creativa. Una dintre prezentarile facute de catre o colega, pe care o cunosc de cativa ani, pur si simplu m-a lasat fara cuvinte, atat de emotionant si cutremuratoare era.

Aceasta colega este o fata destul de simpla, insa feminitatea ei este mereu pusa in evidenta. Se imbraca modest, dar cu gust. Si este o fata care citeste mult, mereu o vezi cu cate o carte, prin urmare va dati seama ca este si inteligenta.

In cadrul prezentarii a facut o destainuire tulburatoare, cel putin pentru mine, cand a zis ca a fost abuzata sexual cand era inca copila. A vorbit deschis despre sentimentele si emotiile pe care le-a trait, despre spaima sa, despre cum a refuzat sa vorbeasca cu familia despre acest incident. In timp ce o ascultam si o priveam, involuntar am inceput sa plang. Nu pot sa explic lacrimile mele, nu plangeam de mila, stiu asta, si nici dintr-un fel de solidaritate feminina (cu toate ca poate fi si asta), plangeam deoarece intelegeam prin cate a trecut si cate putere de caracter are, daca a ajuns sa vorbeasca astazi in fata oamenlilor (putin cunoscuti) despre aceasta intamplare.

A povestit si despre cum, dupa multi ani, s-a hotarat sa vorbeasca despre aceasta problema cu un terapeut. A vorbit despre cartile pe care le-a citit, despre cat de dificil i-a fost sa-si recapete echilibrul emotional si spiritual, despre un barbat important in viata ei, care i-a devenit iubit si care a ajutat-o sa depaseasca multiple barierie.

O ascultam si o priveam pe fata aceasta cu un fel de profunda incantare, deoarece imi dadeam seama cat de mult a suferit si cat timp i-a luat ca sa-si recapete fortele, sa-si revina si sa se hotarasca sa ia atitudine. Dupa acea prezentare, am stat sa vorbim putin si ea mi-a zis ca nu trebuie sa-mi fie mila, caci ea nu se mai victimizeaza, ea pur si simplu a decis ca nu mai trebuie sa tina in ea aceasta trauma, ci sa o infrunte, sa vorbeasca si astfel sa inspire si alte femei.

Mi-a povestit despre faptul ca doreste sa urmeze o facultate de psihologie si sa devina terapeut, pentru a ajuta si a sustine alte femei care s-au intampinat cu probleme de acest gen, dar care nu au curajul sa vorbeasca despre ele si, astfel, se auto invinovatesc si se auto distrug emotional. Mi-a povestit ca cunoaste multe femei care au fost abuzate, inca la o varsta frageda, insa care se tem sa vorbeasca si nici nu vor sa se gandeasca sa apeleze la un psiholog.

Am inceput sa admir cu sinceritate aceasta fata, care este un puternica. Mi-am dat sema ca pe langa puterea de caracter de care a dat ea dovada, ea mai este si o fire sensibila, insa isi ascunde sensibilitatea si o arata doar oamenilor in care are incredere.

M-a inspirat mult prezentarea ei si mi-am dat seama ca avem multe lucruri de care ne este frica sa vorbim, pentru c anu ne dorim sa fim judecati sau sa fim intelesi gresit, cu toate acestea ne lipseste curajul de a iesi in fata oamenilor si de a lua atitudine, ne lipseste atat de mult aceasta putere de caracter. Aceasta prezentare la care am asistat m-a facut sa ma gandesc la multiple aspecte si la multiple bariere pe care mi le impun eu mie insami.

Jucariile de plus

Chiar daca nu mai sunt copil, cel putin aceasta spune varsta mea, in suflet oricum raman mereu copil, de aceea mie inca imi plac foarte mult jucariile de plus. Este un aspect al copilariei care imi place foarte mult si mi se pare necesar.

Am pastrat pana astazi doi ursuleti de plus, pe care ii port cu mine indiferent de tara si chiria la care merg. Este un fel de obisnuinta, probabil, insa aceste jucarii au o insemnatate emotionala pentru mine, de aceea imi sunt foarte dragi. Evident le-am pus si nume si noapte le imbratisez, doar ca de mult ori le gasesc dimineata pe podea. Asta nu inseamna, insa, ca nu am grija de ele.

Cred ca jucariile de plus, pe langa placuta atingere, sunt si un fel de prieteni pe care ti-i faci din copilarie si la care nu vrei sa renunti. Noua ne place sa pastram amintirile, iar cele din copilarie sunt deosebit de valoroase, de aceea o jucarie pe care ai imbratisat-o nopti la rand cand erai mic, este evident ca-ti trezesti sentimente calde.

Cand am fost ultima data la sora mea in ospetie pentru un weekend, baiatul ei mai mic, de trei ani, a vrut sa doarma cu mine. Ne-am pus la somn, dar el adoarme foarte greu de obicei. S-a intors pe toate partile, mi-a pus o suta de intrebari, cred eu, caci nu voia sa doarma, oricat de convingatoare incercam sa fiu. Pana cand, m-a rugat sa-i aduc ursuletul lui, caci el nu poate sa doarma fara el. Ceea ce mi se pare frumos la copii este faptul ca jucariile lor preferate nu sunt, de regula, prea sofisticate, sunt, din contra destul de simple si dragute. Stiam cum arata ursuletul pe care mi-l cerea nepotelul meu, insa nu aveam nici cea mai mica idee cum sa-l gasim. A fost nevoie sa apelez la sora mea ca sa gasim dupa vreo 10 minute de cautari disperate, ursuletul indragit de nepotelul meu.

Mi se pare frumos faptul ca copiii manifesta asta o afectiune fata de jucarii. Aceasta grija ca ursuletul sa doarma si el in pat mi s-a parut amuzanta, insa intr-un fel draguta in acelasi timp. De aceea este foarte important, in calitate de parinti, sa le oferim copiilor jucariile care sa-i ajute sa se dezvolte si sa-si cultive sentimentele de grija si blandete.

Cu toate acestea, citisem candva un studiu despre faptul ca dorinta adultilor de a pastra jucariile din copilarie vine din teama de a nu fi lasati singuri. Adica, adultii care prefera sa imbratiseze noaptea un ursulet de plus, sunt cei carora le este frica sa nu fie abandonati.

Nu stiu daca sufar de o afectiune de acest gen, sper eu mult ca nu. Stiu ca imi place sa pastrez jucariile de plus si sa ma bucur de ele chiar daca nu mai sunt copil. Poate pe viitor o sa le ofer unui copil sa se bucure si el de ele. La fel de bine stiu ca nu mi-e teama sa fiu abandonata, caci nu de asta pastrez jucariile, le pastrez pentru ca inseamna mult pentru mine, in special relatia pe care o am cu parintii si surorile mele. E la fel precum un cadou pretios, de care te atasezi si care iti aminteste de cineva drag.

Cred, de asemenea, ca jucariile de plus sunt cadoul perfect atunci cand sunteti in pana de idei si nu stiti ce sa cumparati pentru un om drag, deoarece acest jucarii devin un simbol al sentimentelor frumoase impartasite de cei apropiati.

Relatii publice sau cum isi poate face tara un brand

Relatiile Publice si publicitatea sunt acele domenii care ma pasioneaza foarte mult. Noi suntem obisnuiti sa asociem conceptul de relatii publice cu un produs, institutie, persoana, insa ne gandim mai putin la dimensiuni mai mari, cum ar fi o tara. Daca esti si tu curios sa afli mai multe despre cum pot influenta relatiile publice imaginea unei tari, un exemplu este Rwanda. Am citit recent articolul ”A public relations campaign for Rwanda” si am aflat multe lucruri interesante.

Acest articol prezinta felul in care poate fi schimbat brandul unei tari si ce influenta poate avea asupra dezvoltarii acesteia. Fiind construit pe exemplul crearii unui brad pentru Rwanda, o tara din Africa, care era perceputa in plan extern drept o tara a razboiului si a haosului, articolul prezinta strategia de branding pe care a aplicat-o agentia Racepoint si impactul pe care l-a avut.

Statele isi construiesc reputatia printr-o comunicare internationala eficienta. Apeland la exemplul Rwandei de rebranding, ne dam seama ca e nevoie de o strategie complexa de imbunatatire a imaginii tarii, mai ales atunci cand aceasta a avut mult de suferit in ultimii ani. Reputatia se construieste avand la baza un plan bine definit cu toate grupurile tinta care trebuie atinse, canalele si continutul care va fi transmis. In acelasi timp, ne dam seama de faptul ca este foarte dificil pentru tarile mici, slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, tarile din zone de interes, cum ar fi Africa, sa-si construiasca o imagine pozitiva, atata timp cat exista structuri si factori, inclusiv interni, care impiedica aceasta.

Obiectivele campaniei au fost gandite pentru o perioada de 12 luni, impartita in doua faze si au vizat: Construirea unei imagini puternice pentru a comunica grupurilor tinta de interes progresul pe care l-a realizat tara, pentru a atrage investitori straini, atat din mediul public, cat si privat; Compensarea informatiei negative si, de fapt, incorecte care a fost prezentata despre Rwanda si raspandita de diverse structuri, printre care si ONG-uri, interesate sa minta cu privire la dezvoltarea statului; Dezvoltarea unei pozitii a statului Rwanda care sa reflecte progresul important pe care l-a atins si viitorul promitator; Dezvoltarea unei relatii optime de comunicare si sustinere cu cei mai importanti stakeholderi la nivel international

Campania a avut grupuri tinta diverse, printre care: Elitele politice globale din Washington si Bruxelles, dintre acestea fac parte oficialii alesi in comitetele cu un impact direct asupra dezvoltarii Africii si Rwandei, staff-ul acestora, Organizatii Non Guvernamentale care lucreaza cu si pentru comunitatile din Africa. Elitele financiare la nivel global, din centrele precum New York si Londra, printre care banci de investitii, consilieri de investitii, firme de capital publice si private. Alte grupuri tinta: comunitatile locale de strangere de fonduri, cum ar fi California Pension si Retirement Fund.

Luand in considerare imaginea pe care o avea Rwanda la nivel international, consider ca a fost un efort dificil de a realiza o campanie de rebranding, care sa atinga grupuri tinta diverse, in contextul in care existau ONG-uri care promovau neadevaruri despre tara. Strategia de 12 luni propusa de firma de PR Racepoint a vizat in cele doua faze toate grupurile tinta ale campaniei. Mixul dintre media clasica si cea digitala a fost unul dintre factorii care au generat succesul campaniei, fiind ilustrat si de rezultatele evaluarii acesteia (aproximativ 100 de articole pe luna in publicatiile traditionale si o crestere importanta a interesului fata de Rwanda in discutiile din mediul online).

Efecte negative neasteptate ale tehnologiilor moderne

Masinile fara soferi au multe probleme etice nerezolvate

Masinile care se conduc singure sunt viitorul deplasarilor noastre pe sosele si autostrazi. Nu avem noi masini zburatoare dar o sa avem masini care nu vor avea nevoie de niciun input din partea noastra. Inainte sa fie produse in numar foarte mare masinile autonome trebuie sa fie verificate din toate punctele de vedere si sa fie luate in seama si problemele de etica. In afara de a te asigura ca functioneaza cum trebuie si sunt si sigure trebuie avut grija si de partea etica a folosirii lor. Cei care ridica astfel de probleme se intreaba ce fel de decizii va lua masina atunci cand va avea de ales in a salva viata celor aflati in afara ei sau a salva vietile celor din interiorul ei. Desi multi dintre cei care au participat la un studiu au spus ca masinile ar trebui sa fie programate sa puna pe primul plan oamenii din afara masinii, o mare parte dintre cei care au raspuns la un sondaj nu s-au declarat de acord sa cumpere o masina care nu da doi bani pe viata lor. Problemele de etica pot tine la departare masinile moderne, sunt si unii care sustin ca e mai important sa te feresti de hackeri si masini care ajung sa se transforme in arme teroriste decat sa te preocupe ce va face masina cand are de ales intre oamenii de pe strada si cei din masina.

Realitatea virtuala ar putea duce la probleme si afectiuni psihologice

Realitatea virtuala isi face loc tot mai mult in viata noastra. Deja a patruns in gaming, in medicina, e folosita in timpul trainingurilor sau pentru relaxare. Pe masura ce tehnologia avanseaza realitatea virtuala ne va permite sa avem experiente si mai imersive, cu cat va fi mai interactiva si mai imersiva, cu atat mai bine, mai ales pentru medicina. Cand vine vorba de jocuri si realitate virtuala ne putem trezi cu foarte multe probleme psihologice si chiar cu neglijarea sanatatii noastre. Chiar si fara realitatea virtuala multi oameni au murit din cauza ca s-au jucat prea mult timp pe calculator. Multi si-au distrus vietile dupa ce au fost prea preocupati de ce se intampla in jocuri si de nivele care trebuiau trecute. Cand ajungi sa identifici realitatea virtuala cu realitatea obisnuita, cea fizica iti va fi foarte greu sa pleci de acolo, sa o lasi deoparte. Se poate ajunge pana acolo incat nu se va mai face distinctia clara intre ce se intampla in joc si ce e in viata reala.

Fobii ciudate

Ablutofobia

Teama de a face baie, a te spala si de a curata, asta e ablutofobia. Se intalneste la femei si copii, mai putin la barbati. Teama se manifesta fie prin refuzul de a te spala, fie de a face orice fel de curatenie. Ea e determinata de anumite traume din trecut, accidente din copilarie, ce implica apa, parinti neglijenti, pedepse. Intr-un caz destul de socant un tanar a fost la un pas de moarte din cauza ablutofobiei. El a folosit mult deodorant ca sa nu mai miroasa urat. A murit intr-un final pentru ca a inhalat prea multe substante toxice din spray. Fobia poate fi tratata de un psihiatru. Este important sa se stie ce a determinat aparatia ei si de unde e frica extrema dupa care se aplica un tratament psihiatric personalizat.

Nomofobia

Alta fobie pe care o cunoastem foarte bine este nomofobia adica firca de a nu avea telefonul mobil la indemana. Una dintre cauzele sale evidente este dependenta de tehnologiile moderne. Si cei care au trecut printr-o experienta traumatizanta in lipsa telefonului pot sa dezvolte o asemenea fobie. 66% din peste 1000 de oameni chestionati in Marea Britanie au recunoscut ca sufera de nomofobie. In toate tarile se intalneste asa ceva avand in vedere ca oricine are acum un telefon in mana. Cu cat esti mai tanar, cu atat vei fi afectat mai tare de fobie. 77% dintre cei cu varste intre 18 si 24 de ani au fobia aceasta, doar 11% din grupul 25-34 de ani au nomofobie. Femeile par sa fie mai „slabe de… mobil”. Ceea ce determina accentuarea simptomelor asociate fobiei sunt o serie de factori precum plictiseala, singuratatea, nesiguranta. Nu e nevoie de nicio interventie medicala pentru corectarea problemei, fiecare individ se poate trata singur prin autosugestie.

Schimbarile in relatii

Eu nu stiu ce se intampla cu relatiile actuale, dar este evident ca ele au o alta directie de dezvoltare, in comparatie cu tipologiile de acum 10 ani. Aceste diferente in materie de relationare se datoreaza in primul rand unui alt mod de gandire. Este evident ca ultimele generatii se caracterizeaza printr-o atitudine mult mai non conformista fata de casatoria si relatia traditionala. Nu ma refera la libertatea de orientare in relatie si de alegere a partenerului, ci mai degraba la o schimbare majora a valorilor tinerilor in raport cu viata familiala.

Mi se pare ca vom asista in urmatoarele decenii la apusul valorilor familiei traditionale. Cel mai grav consider faptul ca astazi, cea mai mare parte a tinerilor se afla la extrema : relatii fara promisiuni si lipsite de continut. Ma intreb daca aceasta tendinta a relatiilor « usoare » vine dintr-o proasta educatie oferita acestor tineri inca de la varsta adolescentei. Nu voi sta sa dezbat acum faptul ca lipseste educatia sexuala a tinerilor, care este una esentiala pentru formarea unui concept sanatos despre ce inseamna o relatie. Faptul ca parintii nu stau sa discute cu copiii lor despre relatiile intime, despre sentimentele ce pot aparea intre persoane, despre iubire este principala premisa a aparitiei unor relatii defectuoase.

Nu incerc sa critic tinerii de astazi, nu pot sa spun ca sunt cel mai sincer adept al unei relatii tipice, dar ma pronunt pentru relatii consistente si sanatoase, care sunt foarte putine in societatea noastra. Ma bucura, insa, faptul ca inclusiv printre prietenii si cunoscutii mei, sunt cupluri care incearca sa dezvolte si sa creasca o relatie frumoasa, care citesc mult, care incearca sa explice si sa depaseasca concepte, precum : gelozia, obisnuinta, egoismul. Acestia sunt oamenii care lucreaza in mod constant la relatia lor, se cunosc reciproc si incearca sa depaseasca barierele si tipologiile societatii in care traim, iar ele, credeti-ma, sunt foarte multe.

Intr-o zi am avut o discutie lunga si interesanta cu o prietena care este intr-un cuplu despre care vorbeam anterior. Ea este o femeie sigura pe sine si dezinvolta. Am abordat si tema relatiilor si trebuie sa recunosc ca am fost surprinsa, dar placut, de faptul ca ea obisnuieste sa calatoreasca mult, insa de cele mai multe ori fara iubitul ei. Am intrebat-o de ce este determinata aceasta decizie. Ea mi-a zis ca pur si simplu ii place sa fie mai mult singura, sa-si savureze uneori singuratatea, sa ia singura decizii si sa nu caute grija sau suportul cuiva. Calitatea unei calatorii nu trebuie sa fie determinata de persoanele cu care o savurezi, ci doar de personalitatea si dorinta ta.

In acest context, ma gandeam la faptul ca este atat de dificil intr-o relatie sa gasesti echilibrul intre « comun » si individual, devenind parte dintr-un tot intreg, sa ramai tu insuti. dmira tat de mult oamenii, care nu pun mai presus de propria persoana o relatie, este o lectie esentiala, pe care multi dintre noi inca nu au invatat-o.

Cum iti alegi jobul perfect?

Este destul de greu pentru tineri sa isi aleaga de la varsta de 18-19 ani meseria – implicat specializarea la facultate avand in vedere ca aceasta varsta se caracterizeaza inainte de toate prin optimism si prin idealism cat si o atitudine pozitiva fata de orice. Desigur nu in toate cazurile – pentruc a sunt si tineri depresivi, desi speram ca tot mai putini dintre ei. Si ca o mica paranteza aici, mentionez ca eu personal cred cu tarie ca bacul nu ar trebui sa fie examenul maturitatii avand in vedere ca un tanar abia paseste catre aceasta noua etapa a vietii dupa varsta de 24-25 de ani. Mai exact nu mai sunt vremurile de alta data, cand la 18 ani un baiat era considerat barbat in toata regula si deja trebuia sa isi caute o neasta pe care sa o intretina si sa nu mai vorbim de faptul ca pe vremea bunicii – fetele deveneau femei si apoi mame de la varsta de 14-15 ani. Asta ca sa nu mai exageram atat de mult ceea ce se vorbeste in jur.

Totusi ca sa revenim la subiectul principal “Cum iti alegi jobul perfect” – noi ca si adulti , ca si parinti sau ca si prieteni ai unor tineri trebuie sa ne punem urmatoarea intrebare: “jobul meu este perfect? este potrivit pentur mine” iar daca raspunsul este da, atunci incercati sa va dati seama ce anume v-a determanat sa il alegeti si de ce va face sa va simtiti in postura unui angajat la locul de munca perfect pentru ca in cele din urma sa puteti da sfaturi. daca raspunsul la intrebarea de mai sus este “NU” atunci lasati-o balta, nu sunteti in masura sa dati sfaturi pentru tineri ce urmeaza sa isi aleaga un loc de munca sau o specializare

Si iata cum ajungem sa elimanam cateva pareri.

Sa vedem in continuare cum alegem jobul potrivit si perfect pentru noi – atunci cand suntem tineri:

  1. in primul rand trebuie sa ma gandesc ce imi place sa fac si ce ma vad facand la orice ora din zi. daca imi place sa admir natura mereu sau imi plac calatoriile montane periculoase atunci ar tebui sa ma orientez catre o specializare care sa aiba in prim plan natura, de exemplu pot sa dau la geografie sau la antropologie
  2. apoi – trebuie sa ne gandim daca specializarea sau jobul ales este destul de bine platat – iar daca raspunsul este da atunci se merita sa investim toate eforturile si sa luam in calcul de exemplu ceva mai iesit din comun cum ar fi “escaladarea muntilor” – un job de alpinist care se plateste destul de bine daca stii unde sa ajungi
  3. totusi exemplele de mai sus devin nule daca nu avem abilitatile necesare – asadar intotdeauna cand te gandesti sa devii ceva anume – ai face bine sa iti analizezi intregul comportament, sa stii exact ce iti place si ce nu si sa vezi care iti sunt plusurile si care iti sunt minusurile. Degeaba iti place sa ajuti oameni si vrei sa faci bani din meseria de medic, daca lesini cand vezi un ac sau sange. In cazul acesta mai bine te-ai face medic psiholog si astfel poti ajuta la fel de bine, insa numai daca te consideri un bun ascultator si analist al mintii umane, cat si un cunoscator innascut al personalitatii umane.
  4. ca sa iti alegi meseria perfecta incearca sa te pui in fiecare situatieposibila, care sta scrisa pe foaia ta cu eventuale specializari. incearca sa afli cat mai multe despre specializarile respective si cum te ajuta sa devii un om mai bun
  5. cu totii ne dorim in cativa ani sa devenim manageri sau directori, trebuie insa sa ne stim si limitele, multe studii au aratat in acest sens ca nu toti oamenii sunt buni lideri si nu toti oamenii se pot descurca in anumite situatii.